Încă o zi frumoasă

Îi spuneam, în după-amiaza acestei zile, unui prieten că nu îmi amintesc să fi întâlnit la Deva o condiție termică atât de bună și pe o perioadă atât de îndelungată. Fără a exagera, puteam organiza un mic concurs de zbor de distanță zilele acestea. Și totuși, participarea elevilor a fost slabă spre inexistentă… Nu cu foarte mulți ani în urmă, deși ieșeam la zbor cu 10-12 planoare, uneori mai mult, se întâmpla adesea să rămână sportivi care nu prindeau zbor în ziua respectivă. Unde or fi anii în care se vorbea despre aerodromul nostru ca despre Mecca?

Am făcut câteva ieșiri astăzi, puțin zbor termic și multe fotografii; ca de obicei, natura a fost generoasă. Am luat termica din mosor, (pentru cei nefamiliarizați cu terminologia, voi reveni cu explicații), am urcat cu o medie de 1,5 m/sec, poate mai mult, nici nu ne-am dat seama când am ajuns pe la o mie de metri. Peisajul a fost absolut superb. De la albul pufos, la conturul sidefiu, apoi la albastrul acela întunecat până spre negru, adevărate coloane cu vârful în formă de conopidă, puteam desluși cu ochiul liber “fierberea“ din interiorul norului.

Erau la stadiul acela de maturitate care te face să îți mărești gradul de atenție. Undeva, spre Nord, se declanșase deja o aversă de ploaie. A fost un zbor scurt, dar eficient. Ionică, sportivul cu care mă aflam în planor, avea nevoie de o ieșire la “angajări și vrie”. Pe cât de repede am urcat, la fel de rapid ne-am întors. La coborârea din planor, Ionică a început să țopăie de bucurie şi mi-am repetat, pentru a nu ştiu câta oară, în sine: cât de puțin îi trebuie unui om să fie fericit!

Un lucru cu adevărat impresionant zilele acestea a fost rapiditatea cu care au evoluat fenomenele meteo, pe un fond de instabilitate foarte mare. De la norii aceia pufoși, răsfirați pe tot cerul (pe bună dreptate au fost numiți Cumulus Humilis), la uriașii Charlie Bubu, cum i-a numit zilele trecute Mihai, prietenul meu. Aproape fiecare zi s-a încheiat cu un mic spectacol de zgomot și lumini (ieri, a fost ceva mai mare), după care totul s-a calmat și a venit seara. Da, putem spune fără a greși că a venit vara.

Aștept cu nerăbdare să vină și vacanța elevilor. Am început anul acesta cu dreptul, în ceea ce privește zborul de performanță și mi-aș dori să continuăm la fel. Încercăm să reconturăm un lot de zbor de performanță din sportivii brevetați în anii trecuți. Sunt printre ei unii cu adevărat talentați. În același timp, avem o grupă mare de elevi începători, care sunt nerăbdători să înceapă zborul. Aș minți dacă aș spune ca noi, instructorii, suntem mai puțin nerăbdători.