O mare parte a fenomenelor meteo petrecute în atmosferă sunt bine marcate prin prezența norilor, aceștia fiind un bun indiciu pentru meteorologi în prevederea vremii.
Criteriile după care se clasifică norii ține cont de următoarele: forma și aspectul acestora, geneza, înălțimea de formare și structura microfizică.
Mă voi referi, în continuare, la clasificarea internațională, care grupează principalele forme de nori în patru familii, fiecare cuprinzând, la rândul ei, mai multe genuri.
– Familia norilor superiori – baza acestora se află la înălțimi cuprinse între 5000 și 13000 de metri (aproximativ 16.000 și 43.000 de picioare).
Această familie cuprinde următoarele genuri:
– Cirrus (Ci)
– Cirrocumulus (Cc)
– Cirrostratus (Cs)
– Familia norilor mijlocii – baza este situată între 2000 și 7000 de metri (aproximativ 6500 si 23.000 de picioare).
Cuprinde următoarele genuri:
– Altocumulus (Ac)
– Altostratus (As)
– Familia norilor inferiori – baza situată între 0 și 2000 de metri (aproximativ 6500 de picioare).
Cuprinde următoarele genuri:
– Stratocumulus (Sc)
– Stratus (St)
– Nimbostratus (Ns)
– Familia norilor de dezvoltare verticală – baza pleacă de la 500 de metri iar vârful ajunge până la înălțimea norilor superiori.
Cuprinde următoarele genuri:
– Cumulus (Cu)
– Cumulonimbus (Cb)
Notă: Înălțimea bazei norilor se referă la latitudinile mijlocii, știut fiind faptul că, în zonele tropicale, baza acestora este mai înaltă, iar în zonele polare este mai coborâtă.
Fiecare gen dintre cele enumerate mai sus se împarte, la rândul său, în specii și varietăți.
În articolele următoare voi face o descriere sumară a fiecărui tip de nori, pentru o mai bună înțelegere a eventualelor fenomene produse de către aceștia și pentru o mai bună recunoaștere a lor.
Comments
Foarte interesant, ca de obicei. Ca o curiozitate mai degraba, fiindca nu stiu daca au vreo importanta in prognozele meteo, ar fi poate interesant si un mic articol despre norii care se formeaza la altitudini unde nu prea ar trebui sa se mai formeze nori.
Vorbesc despre nori polari stratosferici (15-25.000 m) si nori polari mezosferici (noctilucenti; 76-85.000 m). Am fotografiat noctilucenti de doua ori si imaginea lor inca ma bantuie 🙂 Si de cand i-am vazut, cred ca am citit tot ce s-a scris despre ei :-))
Am auzit despre “apariția” unui nou gen de nori aproximativ cu un an în urmă. Citind observația ta mă gândesc că ar fi util un articol pe tema asta, mai ales că am fost întrebat și de către o elevă a aeroclubului în legatură cu acești nori. Mi-am făcut o idee despre subiect citind câteva articole publicate de către omul de știință american Matthew DeLand. Într-unul dintre articolele următoare voi căuta să aduc în discuție și subiectul acesta.