Beculețul roșu

Le spun mereu elevilor că zborul, pe lângă bucuria pe care ți-o oferă, te poate pune de multe ori în situații neobișnuite, unele la limită. Pentru a nu fi surprinși de astfel de situații, le spun mereu să aibă aprins „beculețul roșu”. Este o formulare care mi s-a părut potrivită pentru a ilustra necesitatea de a-și ascuți atenția și a o menține trează clipă de clipă pe timpul zborului; o exprimare scurtă, care spune multe.

Una dintre împrejurările care necesită aprinderea „beculețului roșu” se referă la remorcajul de automosor, unde pot apărea situații de încetare a tracțiunii din diverse motive. Genul acesta de evenimente sunt simulate și repetate de nenumărate ori pe parcursul procesului de învățare a zborului, până la stăpânirea perfectă de către elevi.

Astăzi, am avut o situație amuzantă, vis-a-vis de modul de rezolvare a unui astfel de caz special, cum îl numim pe aerodrom. Vă vorbeam, ieri, de Ionică, unul dintre sportivii noștri, căruia urma să-i fac astăzi controlul în zbor pentru ieșirea la „simplă comandă„ așa-zisul solo flight. Ionică este brevetat de mai multă vreme, dar acestea sunt procedurile ce trebuiesc urmate după o perioadă mai mare de întrerupere de la zbor.

Cum ieri făcusem „angajarea și vria„ , temă la care Ionică s-a descurcat ca la carte, m-am gândit să îi fac și o simulare de încetare a tracțiunii la automosor, așa, pe neașteptate.

M-am înțeles cu pilotul mosorist asupra detaliilor, după care am trecut la fapte. După decolare, pe la vreo 70-80 de metri, ne-am trezit brusc fără tracțiune, o situație nu tocmai comodă. Am urmărit cu atenție reacția elevului, mă interesa în cea mai mare măsură să văd cum va reacționa, deoarece aici pot apărea probleme legate de elementul de surprindere; Ionică a pus planorul instinctiv pe pantă normală de zbor, a declanșat cablul de remorcaj, după care a virat stânga. Era genul de incident care presupunea înscrierea planorului pe o taiectorie care să îl aducă la aterizare pe direcția inversă decolării. Atâta doar că procedurile spun că trebuia să vireze dreapta, după care urmau celelalte manevre.

L-am corectat, după care totul a decurs ca la carte.

Partea amuzantă a fost după aterizare. când l-am întrebat dacă știe unde a greșit. Mi-a răspuns: „beculețul roșu”!

Am mai făcut o simulare, la care nu se aștepta nici cât la prima dar, de data aceasta, lucrurile au mers perfect. Am mai făcut apoi un zbor de control și a ieșit la simplă comandă.

Zboară de destul de mult timp, este și îndemânatic, dar a uitat de „beculețul roșu”. La următoarele zboruri cu siguranță nu va mai uita.