În România, activitatea de zbor se desfăşoară, în principiu, pe terenuri de zbor certificate, aceasta însemnând terenuri autorizate sau înregistrate. Detalii privind aceste terenuri precum şi modalităţile de certificare se găsesc în Ordinul nr. 479/2010. Procedurile de zbor în spaţiul aerian naţional, precum şi condiţiile pentru decolarea şi aterizarea aeronavelor civile pe şi de pe alte terenuri decât cele certificate, sunt stipulate în HG912/2010. Prevederi referitoare la licenţierea piloţilor sunt cuprinse în următoarele documente: JAR-FCL 1, pentru licenţierea piloţilor de avion, RACR-LPAN 2, pentru licenţierea piloţilor de planor şi motoplanor şi RACR-APAN-ULM, pentru licenţierea piloţilor de aeronave ultrauşoare motorizate.
Pe scurt, pentru a putea zbura ca pilot la bordul unei aeronave, indiferent de clasa acesteia, sunt necesare trei documente:
- Licenţa de zbor în termen de valabilitate pe clasa sau tipul respectiv de aeronavă
- Licenţa medicală în termen de valabilitate
- Certificat general de operator radiotelefonist
Pentru a putea desfăşura activitate de zbor pe şi de pe terenuri de zbor, altele decât cele certificate, în HG912/2010 se prevăd următoarele: O aeronavă civilă cu greutatea maximă la decolare mai mică de 5700 kg, care execută un zbor intern, după reguli de zbor la vedere, poate decola şi ateriza pe şi de pe un teren necertificat respectând următoarele condiţii CUMULATIVE:
- terenul sau suprafaţa de apă este amplasat/ă în extravilanul unei localităţi
- proprietarul sau, în cazul domeniului public, administratorul terenului ori al suprafeţei de apă a aprobat utilizarea acestora de către aeronava în cauză;
- dimensiunile şi configuraţia terenului sau ale suprafeţei de apă permit desfăşurarea activităţii de zbor cu categoria respectivă de aeronavă, în condiţii de siguranţă;
- restricţiile privind activitatea de zbor pe respectivul teren/respectiva suprafaţă de apă, care pot fi stabilite de primar în funcţie de interesele locuitorilor rezidenţi în respectiva localitate, precum şi de proprietarul sau, după caz, administratorul terenului/suprafeţei de apă, sunt cunoscute şi respectate de către operatorul aeronavei.
- în cazul în care terenul este situat în perimetrul unei zone de control de aerodrom sau al unei zone restricţionate, dacă operatorul aeronavei a convenit/încheiat cu unitatea de trafic aerian corespunzătoare, înainte de începerea activităţii de zbor pe respectivul teren, o procedură pentru coordonarea activităţilor de zbor.
Pentru terenuri intravilane, este nevoie de certificarea acestora de către Autoritatea Aeronautică Civilă Română.