Ceața (2)

Ceața (2)
  1. Cu ocazia deplasării unei mase de aer cald și umed peste o suprafaţă suficient de rece, acesta poate ajunge la punctul de saturație, ducând la formarea ceţii de advecție. Genul acesta de ceață este mai frecvent în sezonul rece, poate avea grosimi de câteva sute de metri și se extinde pe suprafețe adesea foarte întinse. Luând în calcul mecanismul de producere a advecției, procesul de răcire a aerului și condensare a vaporilor, putem vorbi despre trei feluri de ceață de advecție:

Ceața aerului tropical – Aerul tropical umed, de origine marină, se deplasează către latitudini superioare, atingând suprafețe continentale mai reci. Contactul între solul rece și aerul cald și umed duce la formarea ceții. Fenomenul este mai intens în anotimpul rece, burnița și chiciura fiindu-i adesea asociate.

Ceața de litoral – Apare în situația pătrunderii unei mase de aer maritim, cald și umed, peste suprafața răcită a litoralului, în timpul iernii. Mecanismul de producere a ceții este același cu cel descris mai sus. Genul acesta de ceață se poate extinde pe sute de kilometri în interiorul continentului. Deși este specifică sezonului rece, ceața de litoral poate apărea și pe timpul verii, prin deplasarea unei mase de aer cald, de natură continentală, peste suprafața rece a mării.

Ceața maritimă – Este specifică suprafețelor întinse de apă, maritime și oceanice. Transportul de aer maritim, umed și cald, peste suprafețele de apă cu temperatură mai scăzută, duce la apariția ceții, prin deja binecunoscutul mecanism. Este de la sine înțeles că cele mai favorabile zone de pe suprafața Pământului pentru producerea ceții maritime sunt acelea de întâlnire a curenților oceanici calzi cu cei reci. Cețurile maritime apar pe tot parcursul anului, însă sunt mai accentuate în perioada caldă, datorită diferenței mari de temperatură între curenții de apă calzi și cei reci.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *