Încă un început

Încă un început

Am tot amânat reluarea postărilor, în cea mai mare parte din lipsă de timp, dar am constatat că timpul trece și este păcat să nu relatez câte puțin din viața de zi cu zi de pe aerodrom.

 A venit totuși primăvara, parcă s-au dezmorțit toate, și evident, am început zborul. După prima zi de zbor mi-am dat seama cât de lungă a fost iarna asta…

Îmi plac toate anotimpurile, fiecare are ceva frumos de arătat, însă primăvara rămâne acel anotimp care mă face uneori să simt  în stomac “fluturii” plăcerii, plăcerea aceea unică, pe care nu o trăieşti în fiecare zi.

Pe aerodrom, natura parcă a explodat într-o singură zi. Iarba a devenit din nou covorul acela moale în care ne place să ne afundăm paşii, în câteva zile s-a umplut cu mii de bănuţi aurii de păpădie, au apărut, cum altfel, şi albinele, ce mai, a reînviat natura!
Iar aerodromul nostru şi-a reluat înfăţişarea binecunoscută, cea care ne face să ne simţim “acasă”, cu toate că suntem, totuşi, la serviciu. Mica livadă de lângă hangar a devenit alb-rozalie, să nu mai vorbim despre mirosul florilor, maica Natură s-a pus  serios pe treabă. Spuneţi şi voi, cum ar putea să nu îţi placă să faci o meserie ca a noastră, într-un loc ca ăsta?

 

Ne-a luat câteva zile bune să ne pregătim pentru reluarea zborului cu piloţii noştri sportivi, tehnicii cu aeronavele, noi cu aerodromul, cu testările elevilor şi tonele de hârţoage. De multe ori mă întreb dacă ne depăşeşte cineva la capitolul ăsta!

A fost o perioadă de muncă susţinută, dar a trecut şi iată că acum zburăm, am reintrat în ritmul normal, cel care ne place şi ne face bine.

În primele zile am reluat antrenamentul cu elevii, zboruri de reantrenare, am prins condiţii bune de termică, au fost binevenite pentru ieşirile la vrie, pentru că avionul era încă indisponibil. Atât noi, instructorii cât şi elevii am savurat din plin zborurile astea, aşa se întâmplă în fiecare primăvară, la reluarea activităţii.

 

 

Vremea a fost generoasă, ne-a oferit zile bune, de care am profitat atât noi cât şi proprietarii de aeronave private, astfel că aerodromul a prins viaţă din nou.

 

 

 

 

 

Ceaţa(3)

Ceaţa(3)

Ceaţa de versant

Ceaţa de versant, denumită şi ceaţă de destindere, ia naştere în urma destinderii adiabatice, ca urmare a ascensiunii aerului umed pe pantele orografice. Procesul de destindere adiabatică provoacă scăderea temperaturii masei de aer, datorită scăderii  presiunii atmosferice, odată cu ascensiunea acesteia de-a lungul pantei.

Poate fi întâlnită frecvent în porţiunile ascendente ale flancurilor muntoase, în urma ploilor abundente, atunci când aerul umed este ridicat şi răcit de vântul care suflă pe acestea. În astfel de situaţii, ceaţa formată reprezintă o combinaţie între ceaţa de versant şi ceaţa de evaporare.

Ceaţa de versant se produce în condiţii de vânt tare, în zonele cu relief deluros şi muntos.

Datorită formei neregulate a reliefului, sau a variaţiilor de intensitate ale vântului, această categorie de ceaţă nu are o răspândire uniformă. De cele mai multe ori ea se prezintă sub formă de fragmente sau bancuri de ceaţă. Poate avea un aspect mai continuu atunci când masa de aer urcă uşor pe o pantă lipsită de denivelări.

Ceata de versant

Foto credits

În funcţie de înălţimea versantului, şi de tăria vântului, ceaţa poate ajunge până la nivelul norilor, contopindu-se cu aceştia.

Stratul de ceaţă este mai gros în porţiunile mai denivelate şi unde vântul are o intensitate mai mare. Când este suficient de gros, generează precipitaţii sub formă de ploaie, precipitaţii care pot produce givraj în condiţii de temperatură scăzută.

Pe panta descendentă a versantului ceaţa dispare datorită incălzirii masei de aer, odată cu creşterea presiunii.

Ceaţa de versant se menţine atâta timp cât se menţin condiţiile care au generat-o: circulaţia ascendentă a masei de aer pe panta orografică şi umezeala acesteia.

 

Ceaţa de evaporare.

Tuturor ni s-a întâmplat ca, de multe ori, în cursul unei zile foarte reci să “producem” ceaţă de evaporare. Când aerul cald şi umed expirat se amestecă cu aerul rece de afară, acesta devine saturat şi în faţa gurii apar mici norişori, la fiecare expiraţie a noastră.

Ceaţa de evaporare  se formează atunci când o masă de aer rece se deplasează pe deasupra unei suprafeţe de apă mai caldă. Din această cauză, deasupra unei piscine încălzite, pe timp de iarnă, se formează ceaţă. Atâta timp cât apa este mai caldă decât aerul nesaturat de deasupra, aceasta se va evapora.

Creşterea cantităţii de vapori de apă creşte punctul de rouă şi, dacă amestecul este suficient, aerul de deasupra devine saturat. Stratul de aer din imediata vecinătate a suprafeţei de apă, fiind încălzit de jos în sus, devine mai cald decât stratul de aer de deasupra, se ridică, iar la o anumită distanţă de suprafaţa apei, condensează, căpătând acel aspect de aburi. Din acest motiv, este ceva obişnuit să constatăm formarea ceţii de evaporare deasupra lacurilor, în dimineţile reci de toamnă.

În zonele polare ceaţa de evaporare apare, de asemenea, deasupra suprafeţei oceanului.

Foto credits

Acest tip de ceaţă se poate forma şi deasupra unei suprafeţe umede, într-o zi de vară. După o aversă de ploaie, soarele încălzeşte asfaltul, ducând la evaporarea apei. Vaporii se amestecă cu aerul mai rece de deasupra, producând ceaţa de evaporare. Ceaţa apărută în aceste circumstanţe este de scurtă durată, dispărând odată  cu uscarea asfaltului.

 

O formă particulară a ceţii de amestec este ceaţa frontală, care ia naştere la contactul dintre mase de aer cu proprietăţi diferite. Când o masă de aer cald şi umed se amestecă cu o masă de aer rece, în zona de contact a celor două mase de aer apare ceaţa frontală.

Salutare!

Salutare!

A trecut ceva timp de când nu am mai dat nici un semn, dar acum, că a venit iarna, sper să am mai mult timp pe care să-l dedic scrisului.

Am adăugat o nouă pagină, cea de albume, unde am postat câteva fotografii care mie îmi plac foarte mult.